Privire de foc, pleoape de cupru

Nişte imagini, umbre, câteva înlănțuiri estetice - o încercare




Picătură-
cuvânt
Ca dalta în soare în jos
metalul şi foile-undă se sting murmurând
Litere-stropi se consumă arzând
La buză grea apă se-aşează
în stază

Înghețul e jos


Văpăi timid
o clipă şi tot se retrage
Când pe brazdă din germeni seva se-ndoaie
Şi se-ntoarce spre zid

picaj
şi pâine-nmuiată de soare
Cum să ştii ce eşti când cazi şi nimic nu te doare?

Omolog
îmi stoarce să beau
din milă de mine-mi întoarce pe frunte
spinii-mi cădeau


priveşte să vezi
zic ei

...Privesc ca să pot
În tindă privirea
Din apă cuvânt
saltea e pieirea;
crescendo cuminte în praf şi lumină-n plămân
alveolele-umbră în dans sacadat
ca să-mi cânt

din aer, cu aer, să cânt

pe mine, cum sunt.