Paradigma mea

-nu am destule fonturi in prostia asta de editor de la blogger, asa ca pana gasesc o solutie(daca exista) o sa las asta ca fiind formatul standard al scrisului(cred) ...hhh... imi vreau calibri-ul inapoi-

Îi examinez, observ pe ceilalţi şi astfel încerc eu însumi să mă văd. E un motiv prezent la mine de mult timp.

Azi m-am văzut şi am simţit un gol în stomac şi senzaţie difuză de paralizie.

Mi-a fost şi îmi e frică.

Aş vrea ca următoarea dată să pun aici ce cred şi cum simt eu că sunt. Crezurile prinse la rădăcină în caracterul meu, în persoana mea.

pare că va exista o persoana care să ştie mai multe despre mine decât oricine altcineva până acum; aproape că s-a şi întâmplat (pe cine păcălesc eu, nu am mai vorbit aşa de deschis până acum cu cineva)

Mă simt puţin vinovat pentru asta şi de aici decizia să pun şi pe blog. Măcar atât de la cineva fără de ancoră.

fără de ancoră

e şi vorba de înţelegere; ar trebui să descui gândul că doar eu mă pot înţelege?

dar tot pare prea ideal; îmi dă speranţă... e tare curios

să fie ăsta drumul înspre schimbare?

am crezut aşa mult că sunt singur şi depresiv că a rămas gravat în vene... încât sângele să-mi curgă după aceeaşi paradigmă, după acelaşi model, prin aceleaşi canale

se zice că dragostea vindecă, că dragostea te face să accepţi, nu ştiu cât e adevărat

e însă gust metalic în coincidenţa asta... îmi place fascinaţia pentru vene...

le atinge ca şi cum ar vrea să mă întregească

hollow

şi scobit pe dinăuntru pot să împrăştii căldură...

mi se pare încă adevărat, nu e ceva ce se întâmplă ca prin magie; să te umplii iar necesită timp, trudă şi speranţă... şi mă gândesc acum că am o şansă

trebuie însă să încep, niciodată nu îmi pare că încerc cu adevărat

aşa de diferiţi, chiar de la bază; acum mă simt ca un nimeni, în comparaţie... m-am gândit azi că la mine nu există matricea necesară ca să exist ca şi ceilalţi

îmi e frică de legături prea strânse... şi toată treaba asta o să îmi stea pe suflet ca o garotă

dar o las :)

să simţi e aşa bine; am fost azi cu puloverul la facultate şi era cald, dar începe să îmi placă puţin mai mult căldura

Lună Amară – Transitions

îmi place tare mult acum(cântecul), deşi în post e un spectru întreg de simţiri şi unele sunt mai optimiste decât plănuiam la început

dar hei