Vorbești de arhetipurile sexuale ca
De parcă n-ar fi niște copilării; genunchii tăi sunt
așa de firavi, mici, subțiri, îi
îi fixez cu privirea, cleștarele ne sfiim să ni le imaginăm afară din menghină,
Vorbești de parcă genunchii și încheieturile și pulpele tale micuțe sunt
accidentale sau, nu,
Un salt, evolutiv, făcut
de la atavism la atavism -
Ce ne trebuie corpuri firave și carne pe mâini care strâng
și tendoanele plăcerii primitive când mintea e așa aproape de cucerit -
Un salt, un umeraș genetic, aruncat spre încă un colț de clarobscur,
Ce glumă e să fii actualizarea, să evoluezi specia,
închid ochii scut, îmi
lovești in el cu gambele micuțe,
Mă inundă acetilcolina, dresurile tale transparente mi se presează prin
pleoape.
Nu mai credem în ce eram acum 4000 de ani zic, molfăi calcar, rumeg,
sedimentez; nisipoasă memorie avem
Mai ales când vor
genunchii tăi cenușii de sub dresuri vor
să fie țintuiți și trași și apucați cu ochii și
...îți lași încheieturile moi când le țin, dar...
-
și
nu mă crede pe mine, nu crede vreun bărbat care te
complimentează,
Privirile lascive, flirt,
stăruințele, sunt doar eroziuni genetice, am
trecut de ele de câteva zeci de ani deja, și nu mă crede pe mine
De zeci de mii de ani învârt la fel degetele, înșiruiesc, stau în beznă
noaptea, o rostogolesc prin noroi într-o bilă
De ce credem
că suntem mai mult de atât?
-