Enigmă pe mare
Dacă te uiți atent într-un pătrat de covor ai să-mi vezi lumea
cu fond omogen şi unghiulară şi făcută la război
plouă în lumea-mea-covor, sezonier ca un rotunjit de buze,
cu stropi plați şi cu râcâit sentimental
cu voluptatea apei răstogolite într-o gură de canalizare
În mijloc pufăie un orăşel, cauterizat logic şi refractar
cu străzile tăiate de şine serotonizate,
prin efect tesla sau prin inducție de dor
Cu tichete de masa cetățenii inaugurează primul vehicul,
sub masca sau porecla adevăr;
spre surprinderea lor e vitezoman şi o coteşte des
"Da, nu, poate?"
Îşi ia zborul din pantaloni de tirist oprit pe centură
Îi cresc aripi cu miros de tutun si cu iconițe la parbriz
se visează filozof de cartier, scăpat afară, într-o lume superior dimensională
Dacă se poate, cu 2 de D şi cu talie subțire
Dar libertatea dă ocheade doar cu panta rhei
adică cu o gură plină, de dumnezeu dolofan
Şi în patul meu se scurg doar insomnii anorexice