Ce sărbătoare fără formă, construită pe frivolități contemporane.
“Tradiția”
Crăciunului îmi pare doar o glumă azi.
Ce bine că
oamenii şterşi au câteva zile pe an în care să îşi aducă aminte că au familie,
rude, că miturile există încă şi că poți să le intuieşti trupul. Ce bine că
poți să lucrezi la ceva doar când e momentul pentru validare.
Ridicați în
slăvi ce nu aveți ca să nu transpară corpul goliciunii.
Pentru o zi,
cel puțin, lumea încearcă în modul ei urât să fie mai bună.
Eu de
Crăciun mă simt doar gol.
şi postez
scârbă depresivă pe blog; sigur; imi e greu să concep locul ăsta ca acceptând
şi altceva, e ca o ghenă... problema apare când stau aşa de mult că prind miros
blogul cu
gânduri “productive” când?
(gânduri
sănătoase, nu sunt cuvintele mele, însă mi-au rămas)