Copil

"Sunt  copil."

Da, stiu asta.


As merge pana in panzele albe pentru ceva in care cred.

E mai bine sa nu cred nimic.

ah... cum am putut sa uit
doare
doare sa simti, sa crezi, "sa fii sigur"

mai ales sa fii sigur... dar stiu sigur nu mai exista pentru mine

ce nu doare?
nu stiu... cum as putea sa zic acum?

Ce imi trebuie de la voi? De la lume?
Nu imi trebuie nimic... nu cred nimic... si ce vreau...? Ce vreau nu am cum sa stiu in asa o situatie


Si da, imi pare rau... atat de rau...


Privesc:
...Doar gri
Si nu simt nimic

Dar: doare si
Inchid ochii
Un gand...

...doar eu



Luna Amara - Oameni Noi



Si pare ca mi-am uitat rostul de aproape un an incoace. Sunt copil, pana la urma.

Nu vreau sa mai fiu copil
Vreau sa fiu singur
Cum trebuie, cum merit
Sa inec lumea in lacrimi fara ca nimeni sa stie
Din mine sa nu ramana nimic

nu exist pentru nimeni si nimic, e doar un fapt
asa ca am sa ma uit spre cer in timp ce ma caiesc...
nu e de ales


oamenii slabi accepta adevarul biologic si merg inainte

eu nu vreau sa accept nimic... in afara de solitudine



si sa te gandesti...
ca am acceptat crezut
crezut acceptat
o data
odata
un stiu sigur



Cea mai mare frica imi sunt eu
nu va uitati inapoi
nu va uitati inspre mine
nu va ajuta cu nimic

sunt doar un sfant ratat
care s-a intins pe asfalt
treceti. nu e nimic aici.

Joc

Negru

şi şah mut.

şi din pământ să scoţi ţărână

şi din plămân să scoţi o mână

să-ţi mângâi inima nebună

să-ţi fii aproape.

Viu

şi vaiet.

şi din ce faci să iei un pumn

şi să-l aşterni pios în drum

să treacă ani şi ani să treacă

să-ţi facă umbră-n moarte seacă.

Dus

şi din durere.

şi-n om s-arunci cu apă grea

şi-apoi să aprinzi focul

să arzi, uitat, sub iarba grea

ca să răscumperi locul.

Nimic

şi din nimic, ceva

Uitat

şi din uitare, dorul

şi plâns şi pălmuit şi liber

să vezi, să faci şi să iubeşti

indefinit... e omul...



--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Play

Black

and silent chess.

and soil you pull out of the earth

and from your lung a hand you pull

to soothe the madness of your heart

and by yourself to stand.

Keen

and keening.

a fist of what you make to take

devout to lay it in the way

and pass the years and years to pass

so shade it keeps in barren death.

Past

and of pain.

and man you hit with leaden water

and then you start the fire

you buried in thick grass to burn

to vindicate the locus.

Nothingness

and substance out of nothing

Forgotten

and longing out of void

and cried and slapped and free

to see, to do, to love

indefinite... is man...

Eu

O să scriu cum mă simt...

să îmi scriu cum mă simt... pentru că tot pare străin şi doar pe mine mă mai am

Sufăr şi o să sufăr.

Sunt obosit şi mâhnit şi vreau să plâng până seacă în mine toată viaţa în afară de o picătură... în felul ăsta, doar, cred că pot să mă răscumpăr şi aşa să pot să reiau tot de la capăt.

...dar nicio lacrimă nu poate să scape, cât timp ţin strâns în mine: eu nu ştiu să simt, să îmi dau voie să fiu eu, să trăiesc

Dezamăgindu-i pe toţi, nu înţeleg de ce încă rămân, cumva, ataşaţi... poate ca să sufăr în continuare, căci asta îmi e menirea

...dar e o tristeţe nebună... a fi desolat şi singur

şi da, aş prefera să mor, chiar neştiind ce e moartea, dar gandul ăsta e invariabil în situaţii în care cauţi scăpare

e atâta frică în mine... şi o recunosc: mă simt mic, speriat, patetic... lumea mă înspăimântă... eu mă înspăimânt... şi nu am soluţii sau planuri de salvare

şi aleg să mă scufund în lucruri, pur şi simplu... în orice care poate să scurteze timpul... aleg să trăiesc şi atât. Nu, nu să trăiesc... ci să stau în viaţă.

Cum să te scufunzi pe nava altuia? Sari. Ai sărit deja.

Da, voi fi mai bine, însă cu ce folos, înspre ce scop? Când chiar eu uit de mine, atunci totul e pierdut. În acelaşi spirit se manifestă fiecare din jurul meu şi nu pot să cred altceva. Când păcatul e un capăt de lume... atunci moralitatea şi spiritul au eşuat... iar eu nu am fost sau sunt destul de puternic... şi atunci cum să nu am gânduri suicidale? Când urmez exemplul şi nici măcar eu nu îmi mai dau o şansă?

O poveste tristă, dar ecce homo. Îmi merit soarta, pe deplin... şi nu ştiu ce e de făcut, nu sunt capabil să gândesc.

Îmi pare rău, tuturor. Ăsta sunt şi ăsta am fost. Nu pot să mai am speranţă. Dacă aleg să trăiesc, o fac pentru idee... nu pentru mine... pentru că să continui...

...e o mâhnire nebună