Unu? Doi?

Adaug la colecţia de poezii ceva ce am scris puţin mai înainte, dar pe care nu l-am pus aici imediat după.

Este personal, cu parfum ce aduce a miere;

este şi vărgat

Unu? Doi?

Pietre-ncinse trag de aer

Ca aproapele de noi

E distanţa punct sau dreaptă?

Unu? Doi?

Şi nesocotit, îmi caut

O bucată de dreptate

Şi cu mâna-mi, lină rază,

Simt doar lut.

Dans aritmic între planuri;

Oxigen încins, răsuflat în noi.

Dulce plumb simţim cum cade...

Din tranşee au ieşit doar doi.

Se topesc, umplând, în mine

Sare, foc şi dor

Şi deodată eşti un tumult...

Eşti un nor...

Loc

Urmeaza sa completez cu diacritice  si sa adaug o mica descriere.



In fata? coridor. Astept.

Lumina alba si neon: sunt palid.
Dar la lumina alba
ochii
se adapteaza doar in purgatoriu.

Dupa un model exact, cu 4 colturi,
e generat timpul.
e generata gresia.
e generat patratul timpului si al gresiei.
Doar aici poti sa stai si sa nu se intample nimic
Pe coridor.

In timp ce astept, sticla groasa transpira opac.
E ca noi: unde nu vrem sa vedem crestem un geam.
si cand privesti, el nu priveste inapoi
si nici inainte

Picioare lungi, prea subtiri, pe avizier masiv
Ce e inauntru e clar: vrem sa vedem
note, situatii
declaratii, tabele
prinse si aruncate si atarnand
in dezordine; gemuletul e deschis.

aerul nedorit
spatiul nedorit e tras intr-un ventilator
Nu aruncat in afara... ci ingropat inauntru.
ce bine ca functioneaza continuu
cine ar vrea "sa se inece la mal"?

In jur. Pare ca toate sunt ca noi
dar nu ii vad pe noi

asta sunt eu
si
asta e coridorul
Singurul loc unde poti sa stai toata viata
inauntru