Astăzi simt că
devenirea mea a atins un punct limită.
Urăsc în parte
fiecare lucru care s-a cumulat în timp formându-mi experiența.
Simt că am ajuns
să fiu tot ce nu vreau să fiu.
Devine ridicol
de greu să dorm.
Nu există viitor
spre care să merg sau trecut în care să cad.
Rămâne o
infernală experiență a momentului prezent.
Atât denotativ,
cât şi metaforic, nu am fost niciodată mai aproape de realitatea morții.
Poate ar trebui
să mă resemnez.
Mă îngroapă spaima față de realitate şi groaza de sine.