Timp pierdut

A trecut un an. Se intelege masura cu care delimitez.

Inceputul a fost prost, la fel si sfarsitul. Sa nu mai vorbesc de ce ramane intre.

M-am simtit si ma simt mizerabil. Desolat aproape, pe parcurs.

Incep sa pun la indoiala corectitudinea a ceea ce gandesc sau a ceea ce am gandit in ultimele luni.
Incep sa ma vad intr-un mod barbar, cum fiintez penibil, fara sa progresez, cum ma pierd incet fara sa pot sa schimb ceva.
Incep sa ma resemnez ideii de trai inecat in derelictiune, suferind, trist, pasiv, plat, innebunit de singuratate si contorsionat in rationamente pesimiste. Pana cand am sa devin singur. Asta am surprins in gand, dorinta solitudinii. Doar asa ar functiona resortul sinuciderii. Dezlegat.
Incep sa cred ca nu am ceva ce ma face fericit. De "scop" obiectiv nu poate fi vorba, as fi orbit de naivitate daca as crede in asa ceva si inca nu sunt. Visele mele sunt amalgame bizare de intamplari fara sens. Visurile sunt obscure... sau asa ma mint.

Poate sunt un om slab.
Doborat de tot ce simt, incapabil de nimic.
Am fost candva capabil? Nu mai stiu. Ce stiu e ca dupa un an de facultate nu am ramas cu nimic bun. Timpul a fost insa un liant pentru ura, dezgust, emfaza, insingurare. Bogatii pe care nu prea as fi vrut sa le adun. Sau vreau...?

Simt ca pot sa cedez psihic in scurt timp. Simt ca nu mai vreau nimic, ca sunt saturat de lume si de mine insumi. Imi e greata.

Inca o sesiune facuta praf. Cu ce vointa pot sa recuperez toate astea?
Unde sa o caut? In mine? Nu vreau sa mai umblu acolo.

Orice fac imi adie stari mizere. Scriu aici lucruri goale care nici macar nu mai sunt rationamente.
In momente ca asta nu simt speranta intru nimic.
As vrea sa adun din mine o amintire fericita, o stare trecuta in care eram altfel.
Nu pot.
Ce e de facut si ce pot sa fac?
Cum sa ma schimb?
Prin ce forta?
Cum sa schimb facultatea dintr-o stare asa confuza?
Cum sa o continui pe asta...?
Simt ca am pierdut un an... ca e atat de steril pe cat poate fi... si ca urmare ca m-am pierdut pe mine.
Ce mai gap year.
Daca as fi vreun Cioran as putea sa transform oare toate astea in ceva rational? Insa nu sunt.

Alternosfera - Cad Fulgi