Zbor



Zbor


porumbei îmi dansează la geam.

e-ntâia zi de libație

Și îi privesc ca pe fiii lui Ram;

Se adună în brațele mele,
îmi ciripesc cuminte:
noi suntem... un teanc de oase,
mușchi, articulație.
trăim în mintea unui zeu,
dealtminteri fară minte:
lasă-ne să dansăm,
îmi ciripeau cuminte

sunt ființe slabe, frumoase, ziceam
au carne udă, strânsă sub piele
De zor îi strângeam, dar sunt reci:
Îi ține departe de rele;
și ca să nu se scufunde:
în ce le crește le cresc găurele
și uneori, norocos, e acolo
un orfeu mic printre ele


Dar au o ură cumplită, căci sunt și fii ai lui marte
Orbiți de roșu și lumină, ei văd puțin și departe
Ca stinghii adânci, mi s-au înfipt din zbor împrejuru-mi:
Și parcă se roagă, la gât
cu-împletituri de sfere și șnururi

M-am trezit,
în neștire, și în jur aveam pene,
cu urme de zbor la geam
cu urme de vals în vene

Am mâneca udă.
O duc la piept... și e rece

într-un vis lichid eram.

e... prima zi.

Timpul trece.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Postări populare în ultimul an