se poate si mai bine; deocamdata atat:
(am multa poezie slaba, ma simt ca si intins pe caramida)
(iar)
Atât
n-ai net azi;
iubirile tale toate trecute ca prin fir
la sfârșit cu 3 litere mari, ca pe router
mux demux și te doare capul.
prin ceață dimineața
ca baia după duș prea fierbinte
(?)
o respirație, două
tragi aer, deschizi ochii
si vezi ca atacurile de anxietate trec,
20 de metri in fata,
lumina s-a facut verde,
treci si tu
e un balcon inainte, de acolo ascutit
un stranut, tu esti, de pe balconul fraged, ca un biscuit,
si moale, apa patrunde intim in lucruri,
schimba legaturile moleculare, stii,
angajamentele formale,
sub apa
asteapta aprig multe trupuri.
(-bleh-)
(sterge tot mai tarziu, dupa ce recitesti)
(consoanele din jur scrajnesc,
dinti, asfalt, durere, bazalt, (schimb bazalt, altfel ma simt indatorat sa sterg tot <"desparte/(...)/ ziua de noapte, bazaltul de bazalt">)
se opresc)
-> poate e timpul sa mai citesc niste poezie -> mi-am amintit de "cantec" din O viziune a sentimentelor
ce frumos; niciun moment nu suna dur "bazalt" - e piatra pe care o desparti de ea moale, gingas, voalat
as fi vrut sa pot sa fiu mai mult - "ce-s mai frumoase: lacrimile?... ploaia?..."
da;
ploaie de tot nebuneasca
caldura in piept
ce frumos
Te uiți la aparat, el ridică din umeri,
tu ridici un deget spre ecran,
acolo viața la valoare de cod morse.
și-atât.
imi anulez cateva demersuri anterioare, confesive, de pe blog (deocamdata); a inceput asa, insa acum functioneaza ca si spatiu de stocare si de scris; motivatia mea pare ca nu se indreapta acum spre a tine jurnale
(nici nu mai stiu)
dar aceasta publicare insasi este confesiva