abur

abur

 

 

Ace intră secvențial, unul după altul, parcă deplasate de pistoni;

Când vrei să crești nimic mai puțin agresiv decât mașina de cusut;

Dintre oamenii-fiare și dinți de zeu

am răzbit organic, mândru.

răzbunarea din dragoste e cea mai frumoasă formă de iubire,

câinele care mușcă mâna ne fascinează

ura îmi întinde noaptea ca o hiperplazie

 

obișnuiam să las pumnii moi fix înainte de impact

(scădea ceva în tine și nu puteam să mă mișc de frică)

empatia înseamnă că în spatele zâmbetelor e un ticăit sinistru;

când paharul se umple ca să rămâi în viață strânge degetele

e timpul sac de box, mânuși, gong, haide.

 

 

sunt un corp de zugrav lângă pereții proaspăt pocniți,

pupilele sunt complet relaxate când nu e lumină,

metafizica deviantă e cea mai atractivă formă de gândire;

după căldura simțită în piept urmează abur.

 

stau în microagresivitatea obișnuită.

unii își colorează unghiile în negru

Pot să descriu toată cultura alt în 2 cuvinte

Lumea e un angrenaj murdar cu dumnezeu în mijloc,

mă uit la el cu dinții strânși și o cârpă

 

 

piele mărturie haotică

a măsurii cilindreei interne