ancore

ceva mai degrabă neasteptat; se pare ca explorez o estetica cumva noua; sa fie asta prima poezie pierduta din trilogie?

Ancore

90 de lei 3 metri pătrați
să ții aproape e o muncă la fel ca oricare alta,
am nevoie de cineva pe care să îl țin aproape,
cimitirul Ghencea nu poate da îmbrățișări.
cimitirul Ghencea aude tot ce zic când trec pe lângă el,
un gigant etern cu mâinile pietruite.
înțepat de toate pietrele de mormânt
se uită la mine cu ochii mari, lacomi,
ca la o nevoie apocrifă,
întinde brațele, umed,
oasele ies din carne
cu fiecare mișcare,
are la piept, între coaste,
sunt ca prinși în blistere,
urăsc colcăitura, viermii
Nu te apropia.

în primele minute după vis apare disocierea,
pentru ancorare se folosesc amintiri

un septembrie viu,
îmi scria în palmă ca elevii tatuaje de cerneală,
Ca un călugăr pe un palimpsest.
O fată vede cizme expuse pe ciment,
artă post-punk impromptu
împrejur beton și clarobscur

mă ridic dintre cearceafuri
îmi plăcea să îmi simt oasele trosnind,
vitamina C în ierni cernite,
(storceam înghețuri ca pentru limonadă)

beau cafeaua caldă aproape infantil.
urechile îmi prind un sunet.
"vremea azi"
la radio zic 10 grade dimineața.

iubirea susură ca dintr-un ibric;
ne întărește, așteaptă sublimarea,
cu liniștea detașată a două paralele;

ca o capsulă într-un blister