o încercare de poezie pentru atelierul de poezie nocturn visceral
Noctambula a treia
mă trezesc cu un vis în plus:
pământ bătătorit pe hipodrom,
în ziua de toamnă în care am început să frecventez dendrarii
...visam un August perpetuu, în care
merg cu o noapte pe-o parte,
și pe cealaltă ca-ntr-o fereastră,
(am inima trecută gratii)
trece
un zâmbet furișat ca o îndrăgostită
Îmi e frică de insecte, îmi e frică de orice nu are
Corzi nervoase ascuțite
Spatele drept, empatie, convingeri împletite...
urme lăsate
roșul tău visat febril
mai visam să fiu zidar.
mă interesau colțurile,
cetățile sub iarnă,
noroc mocnit sub var.
Nu mai contează ce visam
Trecutul are locul lui glorios
O amintire neapreciată e încinsă
ca un bolnav de tifos,
cu îngustări, speranțe,
cu noaptea rece pe pe poncho,
prinsă într-o nestrângere
de o mână ce se vrea nedezlegată
Destule cuvinte
asfaltul se relaxează, aburii lui sunt căldura mâinii dentistei,
sunt căldura pe care ea o simte pe mână,
ne mângâie grijuliu
plutește o ceață,
cu prelungirile ne bate ușor în geam,
plăcut, invitant, juvenil
sardonic
Eminescu îmi zâmbește jupiterian de pe o reclamă
a beții și ființă
Ca un vin călduț,
Ca un august
la sfârșit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu