degajare

degajare

Ce se întâmplă între noi e ca o stare gazoasă la 1000 de bari,

înconjurați de frumusețe presată,

așa cum pui florile la uscat,

Stomacul meu a devenit, pe rând,

Atelier, dendrariu, un șir de umbreluțe

să sperie fluturii dacă stomacurile noastre s-ar alătura

a rămas între noi doar un gemuleț aburit,

scriu ceva, nu știu dacă vezi.

Sticla se aburește la loc

de partea cealaltă trec lumini jucăușe

Ca licurici, ca valuri,

ca o ploaie de schije.

Capac

ceva scurt, dar care îmi provoacă greață

capac

Verși grija ta peste mine

ca alea

două mâini de sare,

pe care le pui in bulion

ce fără gust

aș da

toate borcanele astea

pe spălături stomacale

ancore

ceva mai degrabă neasteptat; se pare ca explorez o estetica cumva noua; sa fie asta prima poezie pierduta din trilogie?

Ancore

90 de lei 3 metri pătrați
să ții aproape e o muncă la fel ca oricare alta,
am nevoie de cineva pe care să îl țin aproape,
cimitirul Ghencea nu poate da îmbrățișări.
cimitirul Ghencea aude tot ce zic când trec pe lângă el,
un gigant etern cu mâinile pietruite.
înțepat de toate pietrele de mormânt
se uită la mine cu ochii mari, lacomi,
ca la o nevoie apocrifă,
întinde brațele, umed,
oasele ies din carne
cu fiecare mișcare,
are la piept, între coaste,
sunt ca prinși în blistere,
urăsc colcăitura, viermii
Nu te apropia.

în primele minute după vis apare disocierea,
pentru ancorare se folosesc amintiri

un septembrie viu,
îmi scria în palmă ca elevii tatuaje de cerneală,
Ca un călugăr pe un palimpsest.
O fată vede cizme expuse pe ciment,
artă post-punk impromptu
împrejur beton și clarobscur

mă ridic dintre cearceafuri
îmi plăcea să îmi simt oasele trosnind,
vitamina C în ierni cernite,
(storceam înghețuri ca pentru limonadă)

beau cafeaua caldă aproape infantil.
urechile îmi prind un sunet.
"vremea azi"
la radio zic 10 grade dimineața.

iubirea susură ca dintr-un ibric;
ne întărește, așteaptă sublimarea,
cu liniștea detașată a două paralele;

ca o capsulă într-un blister

shadow work

 

Shadow work

Ace intră secvențial, unul după altul, parcă deplasate de pistoni

Când vrei să crești nimic mai puțin agresiv decât mașina de cusut

Dintre oamenii-fiare și dinți de zeu

am răzbit organic, mândru

răzbunarea din dragoste e cea mai frumoasă formă de iubire,

câinele care mușcă mâna ne fascinează

ura îmi întinde noaptea ca o hiperplazie

Obișnuiam să îmi las pumnii moi fix înainte de impact

și nu e aici nicio fetișizare sexuală

Sunt doar vestigii ale încrederii de sine făcută franjuri,

Sunt lacrimi pe o stofă empatică

Toate trântite pe masa de cusut.

Vreau vise mecanice,

(am antebrațele din stofă groasă)

Vreau,

un spațiu sacru mecanicist

unde să pot să îmi întind toate pânzele,

(șterge-mi sudoarea cu o cârpă plină de ulei)

te aștept ca pe un antiumanism

așa cum aștept dualitatea genetică

- dintre cyborg și zeiță

metafizica deviantă e cea mai atractivă formă de gândire,

O gust ca pe o umbră a ceea ce vreau

O îmbrac ca pe o cămașă ținută în bolduri

stau în microagresivitatea obișnuită,

unii își colorează unghiile în negru,

Pot să descriu toată cultura alt în 2 cuvinte

Lumea e un angrenaj murdar cu dumnezeu în mijloc,

Mă uit la el cu dinții strânși și o cârpă

pielea mi-e mărturie haotică

a măsurii cilindreei interne