degajare

degajare

Chestia asta dintre noi

ca o stare gazoasă la 1000 de bari,

înconjurați de frumusețe presată,

așa cum pui florile la uscat,

Stomacul meu a devenit, pe rând,

Atelier, dendrariu, un șir de umbreluțe

să sperie fluturii

dacă stomacurile noastre s-ar alătura

a rămas doar un gemuleț aburit,

scriu ceva, nu știu dacă vezi.

Sticla se aburește la loc

de partea cealaltă lumini jucăușe

Ca licurici, ca valuri,

ca o ploaie de schije.

Capac

ceva scurt, dar care îmi provoacă greață

capac

Verși grija ta peste mine

ca alea

două mâini de sare,

pe care le pui in bulion

ce fără gust

aș da

toate borcanele astea

pe spălături stomacale

ancore

Ancore
 

90 de lei 3 metri pătrați
să ții aproape e o muncă la fel ca oricare alta,
am nevoie de cineva pe care să îl țin aproape,
cimitirul Ghencea nu poate da îmbrățișări.
cimitirul Ghencea aude tot ce zic când trec pe lângă el,
un gigant etern cu brațele pietruite.
înțepat de pași, de pomi, de pietre de mormânt;
se uită la mine cu ochii mari, lacomi,
ca la o nevoie apocrifă,
Se ridică în brânci
întinde brațele, umed,
oasele ies din carne
cu fiecare mișcare,
i se văd printre coaste,
sunt ca prinși în blistere,
urăsc colcăitura, viermii
Nu te apropia.
 
nu te apropia
 
în primele minute după vis apare disocierea,
pentru ancorare se folosesc amintiri
 
un septembrie viu îmi scria în palmă;
elevii fac tatuaje de cerneală,
Călugări șterg de pe un palimpsest.
O fată vede cizme expuse pe ciment,
artă post-punk impromptu,
ținte, beton și clarobscur
 
 
mă ridic dintre cearceafuri
încă e cald
îmi simt oasele trosnind, îmi plăcea
vitamina C în ierni cernite,
lămâi reci ca pentru limonadă
 
 
beau cafeaua caldă sorb infantil.
urechile se ciulesc, prind un sunet.
"vremea azi"
la radio zic 10 grade dimineața.
 
iubirea susură ca dintr-un ibric;
ne întărește, așteaptă sublimarea,
cu liniștea detașată cu afecțiunea
a două drepte paralele;
 
 
dacă mă apropii prea mult mă desprind
ca o capsulă într-un blister
 

abur

abur

 

 

Ace intră secvențial, unul după altul, parcă deplasate de pistoni;

Când vrei să crești nimic mai puțin agresiv decât mașina de cusut;

Dintre oamenii-fiare și dinți de zeu

am răzbit organic, mândru.

răzbunarea din dragoste e cea mai frumoasă formă de iubire,

câinele care mușcă mâna ne fascinează

ura îmi întinde noaptea ca o hiperplazie

 

obișnuiam să las pumnii moi fix înainte de impact

(scădea ceva în tine și nu puteam să mă mișc de frică)

empatia înseamnă că în spatele zâmbetelor e un ticăit sinistru;

când paharul se umple ca să rămâi în viață strânge degetele

e timpul sac de box, mânuși, gong, haide.

 

 

sunt un corp de zugrav lângă pereții proaspăt pocniți,

pupilele sunt complet relaxate când nu e lumină,

metafizica deviantă e cea mai atractivă formă de gândire;

după căldura simțită în piept urmează abur.

 

stau în microagresivitatea obișnuită.

unii își colorează unghiile în negru

Pot să descriu toată cultura alt în 2 cuvinte

Lumea e un angrenaj murdar cu dumnezeu în mijloc,

mă uit la el cu dinții strânși și o cârpă

 

 

piele mărturie haotică

a măsurii cilindreei interne