ai

 

ai

 

ai pantofiorii prea roşii, tu

şi o broşă pătată

şi mânecile prea suflecate, de-a joaca cu timpul pierdut

 

ai nişte vene pestrițe

lungi si moi, ca de fată,

şi le legi grațios de şireturi, să pară că păşeşti dezbrăcată.

 

am o seară sudată în vamă, am

o cămaşă-mpletită a vânt...

îmi ține de vis cănd îmi vii

şi-mi furi hanorace din gând

Ai o lună întreagă 

peste-o mare prea largă

Ai corăbii după aur plecate

în beznă navigând ca şi când

în noaptea turbată de ape

ai uitat al tău mal de pământ.