poezie fara titlu

Natura mea umană mă face să dau ochii peste cap

când

îmi spui că aşa ceva nu se face şi că tot nu reuşesc să fiu punctual,
după ce am întârziat la întâlnirea programată înainte cu două săptămâni,
de doi oameni ocupați,
Cu idei şi principii
cu intenții şi obiecții
cu năluci şi vâsle
cu somnifere şi pretenții,
Care nu au timp,

dar timpul e al lor de când s-au maturizat nervos,
Datorită descoperirii că şi taximetriştii cu parkinson sunt taximetrişti şi
metamfetamina aia din sânge chiar ne făcea fericiți şi

când ne întoarcem suntem ca înainte să plecăm,

La fel cum natura ta umană te face să dai ochii peste cap

când,
Dupa ce mă îmbrățişezi îți aduc aminte sec
factual
că relația se încheiase primăvara trecută,
Când ne durea prea tare capul ca să vedem nişte copii speriați

care se încălzeau unul pe altul,
Cu ochii zoiți
de metamentalitate
de dreptate
de zâmbete arate
de şcoli cu uşile barate

de naturile noastre

cu natura umană

combinate.