limită?

 

Astăzi simt că devenirea mea a atins un punct limită.

Urăsc în parte fiecare lucru care s-a cumulat în timp formându-mi experiența.

Simt că am ajuns să fiu tot ce nu vreau să fiu.

 

Devine ridicol de greu să dorm.

Nu există viitor spre care să merg sau trecut în care să cad.

Rămâne o infernală experiență a momentului prezent.

 

Atât denotativ, cât şi metaforic, nu am fost niciodată mai aproape de realitatea morții.

Poate ar trebui să mă resemnez.

Mă îngroapă spaima față de realitate şi groaza de sine.