Uitat

Sansa a dictat ca azi sa intalnesc la intamplare un om foarte interesant.

Cantitate incredibila de cunostinte generale.
Inteligenta observabila de la departare.
Experienta considerabila.

La toate astea se aduna calatoritul prin mai multe locuri decat pot eu sa enumar si vorbitul cu incredibil de multi oameni.

Prea mult de descris pentru cat de relevanta e postarea. Nici nu stiu exact care ii e subiectul. Natural, acelasi, adica eu... asa ar trebui. Sunt o ruina, insa, acum.

M-a facut sa ma intreb ce as fi eu daca as ajunge sa cunosc si sa vorbesc cu asa multi oameni... mai ales cand dupa discutia (in 3, ce-i drept, in care doar unul a vorbit in mare parte) de acum cateva ore ma simt si mai aproape de suicid.

"In viata mereu trebuie sa ramai rational."
Poate ca de asta nu cred ca am sa o fac vreodata. Ma vait prea mult poate... pana la urma, nu e nimic demn de mila la mine. Ce sunt atrage doar dispret. Singura suferinta care e justificata sa aduca mila e suferinta fizica. In celelalte cazuri, e doar vorba de alegere.

Nu vad sa pot sa rezist inca o vara. Nu vad nimic in viitor. Nu ma mai vad nici pe mine.

Sentimentul de ratare creste in intensitate zilnic. Ce imi mai ramane?
Ce mai pot sa spun ca e al meu?
Sufar pentru nimic. Pentru nimeni.
Presupun in final ca sunt tot ce am vrut vreodata sa fiu. Sa spun acum ca ne meritam soarta ar fi un cliseu generalizator asa de dulce... dar e doar un gand situational pripit.

Ma simt vlaguit si orb. Ma intreb daca pot sa fac ceva.
Pare ca nu.
Pare ca nu sunt in stare.
Probabil nu e adevarat, nu?
Vina e doar a mea, asta e negresit.
Ma uit la oameni si simt ca nu ii mai inteleg. Nu ma mai inteleg pe mine.

Nevorbind despre mine, ajung sa nu fiu?
Nearatand ce simt, ajung sa nu simt?
Nefiind prins in realitate...

Nu. Nu asta e ce sunt.
Dar nu vreau sa fiu ceva.
Nu stiu.
Nu mai stiu.
Sunt doar uitat de mine. Insa nu uitat de toti. Ar fi o usurare.

Simt ca sunt strain de unde ma aflu acum si nu vad cum as putea sa schimb asta.
Sunt aproape convins.
Cum sa continui facultatea?
De ce?
Nu sunt un alt mitocan de duzina, adunat la poli ca sa ajunga inginer.
Nu vreau sa fiu.