merg pe stradă ating din mers
fiecare scaun fiecare perete
în moduri prea puțin newtoniene,
moduri în care diminețile încep cu un buton,
veștile rele pentru optimismul științific sunt date devreme
empatizez cu resturile, cu începuturile sub ton,
ciclurile solare
camerele de cămin unde apar cuiburi de viespi,
cand urci pe scaun să spargi calcifieri personale
cu empatia dintr-un cuib de viespi
fericită și penibilă
cu statul pe podeaua rece de după