(si un omagiu IFI - OMSMAdCP, [comet])
[o fântână făcătoare
de minuni
skybrushed
and sometimes it
finally starts moving]
ascult chig în
bucătărie și număr
cuvintele trec prin
gură ca într-un test de rupere mecanică ca într-un text de protecție
tu ai fost mereu la o
distanță măsurabilă & așa ai preferat
dacă ne repetăm de
prea multe ori lucrurile preferate încep să se ridice în aer se rotesc și
efectul de spin le transformă în comete
în iernile astea
comete fără de care
te simți vinovată și fericită
într-o iarnă în
întuneric am primit prima dată o lovitură fără niciun motiv
după niște ani eram prin
ninsoare iarna și m-am întrebat ce-ar însemna să te iau atunci de mână
vedeam că eram
nepregătiți veniseși fără nimic eu luasem doar ce nu îmi trebuia
dacă închideam ochii
în imaginea aia m-aș fi trezit peste câțiva ani și m-aș fi întrebat unde ești
și uite îmbătrânirea
ca preferință pentru timp
oamenii nu trăiesc
puțin ai zis
până la urmă nu știm
cât trăiesc de fapt
anotimpurile vin în
multe forme
prima e rombul i se
mai spune losenge,
multe romburi unul
lângă altul fac platforme la fel ca piatra cubică
de pe platforme auzi
uneori cum crește speranța
a doua e o fântână
făcătoare de minuni,
aici speranța a
crescut deja și te așteaptă să cazi,
aș fi pus pancarte
peste tot cu pașii necesari
aș fi călcat pe ei de
mai multe ori
până la asigurarea că
în viitor vor crede că au descoperit fosile
care se erodează
odată cu anotimpurile,
cineva le folosește
într-o lozincă despre efectele vremii
și ciclul continuă
dacă închid acum
ochii văd [distanțele măsurabile au devenit timp]
ceasuri deșteptătoare
puse unul lângă altul
care întârzie
intenționat dacă se apropie de ora altuia
[ceva înăuntrul lor
se deplasează cu o distanță măsurabilă în intervale regulate]
într-un va-ți ascunselea
de așteptări
în iernile astea
corpuri pierdute puse
în cutiuțe
[oamenii nu trăiesc
puțin ai zis
până la urmă nu știm
cât trăiesc de fapt]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu