albii



albii

 

hârtii ceva scârțâie

origami făcut bărcuțe pomii sunt prea înalți

prea negrii prea drepți ieșiți ca din sticle

notițe, scrisori, câteva desene în horă

joc de glezne țevi apometre înfipte în arbori

 

origami făcut iar, apa crește am cearcăne

închid ochii vii înspre mine ca un contra-naufragiu

 

bărcuțele duc un fel de greutate proprie la fel ca fuga

bagaj de cală cântărit emoțional oops a întrecut limita

 

o parașută mănâncă multă hârtie

 

la viteza naturală în cădere aerul atinge starea de grijă

 

întind mâinile în sus mă relaxez

din brațe țâșnesc momente de tandrețe rețele panglici

amintiri dintr-o pungă




palii

 


palii

 

prize împământările încă țin ștechere

acasă ceai de tei în orice amestec

ce plicticos ține-mă mâinile încă mai țin

 

să ții minte praf ciucurei la intrare

sună niște clopoței coji de obiecte

dragostea dintre dragoste și sfârșitul ei

să ajungi la timp

ceva crește odată cu noi

nu știm unde se termină

te tăvălești prin praf, un stroboscop la mijloc

printre lucruri tari ca nucile coji de sticlă

pe sârme de mână mâini clești țin falii (rev)

 

să ții minte

undeva după capăt

unde bat bocancii

ține-mă.




un mic exercitiu de la atelierul visceral :) iubirea dintre praf si sticla

spize (incercare)



spize

 

nu primenesc semnele, smoala câmpului

pene lopata plină de sânge adăugată curios la colecție

ceva se naște, mereu s-a născut, spice înnădituri glie seacă

galben teracotă clei sub cer sobe

 

blestem – împletitură eterogenă, a păsărilor sălbatice,

adesea din pământ, sârmă, rămurele, dureri, urlete de câine

 

dar cât de aproape vrei să te apropii

bate pământul, levănțică, sunătoare, frică, penele lor sub pernă

bunica zorește ochi roșii ridică-te ai făcut tu ceva

ia leșie mergi fața la ea când vorbește nu-ți fie

pe dealuri vânt vânătorii de câmp prind iepuri capcană de vise

drum de pământ fântânile seacă paie pe deal

intru un cap cald se tolănește nu te juca cu el,

vină aproape întinde mâna

 

colină – ridicătură, înălțime mai mică

aspidă – ființă veninoasă, un fel de viperă, vasilisc, năpârcă, scut,

opoziția extensiei naturale, cirip, înainte spre cer, vrabie, speză

 

liniile se încruntă, prin fereastră intră ceva doare pielea

mea se face de găină, nu iau în seamă semnele,

peste zare fum limba arsă greul pulsează în frunte

ești încă tânără, ascultă, levănțică, sunătoare...

...mâinile țepene

bate pământul...

...caută de căpușe

 

ocolit încet închid ochii

mâinile ei prapur

pe mâinile mele

nu-ți fie frică

spune-mi ce...

 

...doar tu s-auzi ca din țărână

în cuib de cintezea rămână

blestem în dungă albă iară

muget de câmp și de lipară

și când te uiți la padina bătrână

să vezi cu brazda ei cum te-mpresoară

 


exercitii

 


anse


creștem vrejuri colac de salvare

micile lucruri se fac pe micile schele

cu micii muncitori, diamante, dispreț

cu pistoale de lipit, tinichele


_______________________________________


vată de zahăr ars

 

scaieți de câmp credeam în zei

cu roșu-obraz pictori pictează albastru

60 de zile baloane cu aer ochi verzi

și mâini aruncate balastru


iar


drumul taberei urticarii gura de metrou scuipă călători

(Omagiu poeziei tale un dumnezeu falimentar

rugă cu traiectorie balistică)

învârteli pe degete un deținut e cruțat azi

ciment peste curaj inginerii fac poduri


titirez componenta de farmec

te jucai prin păr cu degetele

așa calde încă


_______________________________________



____________________________________


____________________________________



Postări populare în ultimul an