albii

albii

 

hârtii ceva scârțâie

origami făcut bărcuțe pomii sunt prea înalți

prea negrii prea drepți ieșiți ca din sticle

notițe, scrisori, câteva desene în horă

joc de glezne țevi apometre înfipte în arbori

 

origami făcut iar, apa crește am cearcăne

închid ochii vii înspre mine ca un contra-naufragiu

 

bărcuțele duc un fel de greutate proprie la fel ca fuga

bagaj de cală cântărit emoțional oops a întrecut limita

 

o parașută mănâncă multă hârtie

 

la viteza naturală în cădere aerul atinge starea de grijă

 

întind mâinile în sus mă relaxez

din brațe țâșnesc momente de tandrețe rețele panglici

amintiri dintr-o pungă

palii

 

palii

 

prize împământările încă țin ștechere

acasă ceai de tei în orice amestec

ce plicticos ține-mă mâinile încă mai țin

 

să ții minte praf ciucurei la intrare

sună niște clopoței coji de obiecte

dragostea dintre dragoste și sfârșitul ei

să ajungi la timp

ceva crește odată cu noi

nu știm unde se termină

te tăvălești prin praf, un stroboscop la mijloc

printre lucruri tari ca nucile coji de sticlă

pe sârme de mână mâini clești țin falii (rev)

 

să ții minte

undeva după capăt

unde bat bocancii

ține-mă.

un mic exercitiu de la atelierul visceral :) iubirea dintre praf si sticla

spize (incercare)

spize

 

nu primenesc semnele, smoala câmpului

pene lopata plină de sânge adăugată curios la colecție

ceva se naște, mereu s-a născut, spice înnădituri glie seacă

galben teracotă clei sub cer sobe

 

blestem – împletitură eterogenă, a păsărilor sălbatice,

adesea din pământ, sârmă, rămurele, dureri, urlete de câine

 

dar cât de aproape vrei să te apropii

bate pământul, levănțică, sunătoare, frică, penele lor sub pernă

bunica zorește ochi roșii ridică-te ai făcut tu ceva

ia leșie mergi fața la ea când vorbește nu-ți fie

pe dealuri vânt vânătorii de câmp prind iepuri capcană de vise

drum de pământ fântânile seacă paie pe deal

intru un cap cald se tolănește nu te juca cu el,

vină aproape întinde mâna

 

colină – ridicătură, înălțime mai mică

aspidă – ființă veninoasă, un fel de viperă, vasilisc, năpârcă, scut,

opoziția extensiei naturale, cirip, înainte spre cer, vrabie, speză

 

liniile se încruntă, prin fereastră intră ceva doare pielea

mea se face de găină, nu iau în seamă semnele,

peste zare fum limba arsă greul pulsează în frunte

ești încă tânără, ascultă, levănțică, sunătoare...

...mâinile țepene

bate pământul...

...caută de căpușe

 

ocolit încet închid ochii

mâinile ei prapur

pe mâinile mele

nu-ți fie frică

spune-mi ce...

 

...doar tu s-auzi ca din țărână

în cuib de cintezea rămână

blestem în dungă albă iară

muget de câmp și de lipară

și când te uiți la padina bătrână

să vezi cu brazda ei cum te-mpresoară

 

exercitii

 

anse

creștem vrejuri colac de salvare

micile lucruri se fac pe micile schele

cu micii muncitori, diamante, dispreț

cu pistoale de lipit, tinichele

_______________________________________

vată de zahăr ars

 

scaieți de câmp credeam în zei

cu roșu-obraz pictori pictează albastru

60 de zile baloane cu aer ochi verzi

și mâini aruncate balastru

iar

drumul taberei urticarii gura de metrou scuipă călători

(Omagiu poeziei tale un dumnezeu falimentar

rugă cu traiectorie balistică)

învârteli pe degete un deținut e cruțat azi

ciment peste curaj inginerii fac poduri

titirez componenta de farmec

te jucai prin păr cu degetele

așa calde încă

_______________________________________

____________________________________

____________________________________

vată de zahăr ars

drumul taberei urticarii gura de metrou scuipă călători
(Omagiu poeziei tale un dumnezeu falimentar
rugă cu traiectorie balistică)
învârteli pe degete un deținut e cruțat azi
ciment peste curaj inginerii fac poduri

joacă prin păr

componente de farmec titirez degete

așa calde încă

nimicuri in lucru; dar poate urmeaza "muncile"

 se poate si mai bine; deocamdata atat:

(am multa poezie slaba, ma simt ca si intins pe caramida)

(iar)

Atât

 

n-ai net azi;

iubirile tale toate trecute ca prin fir

la sfârșit cu 3 litere mari, ca pe router

mux demux și te doare capul.

 

prin ceață dimineața

ca baia după duș prea fierbinte

(?)

o respirație, două

tragi aer, deschizi ochii

 

si vezi ca atacurile de anxietate trec,

20 de metri in fata,

lumina s-a facut verde,

treci si tu

e un balcon inainte, de acolo ascutit

un stranut, tu esti, de pe balconul fraged, ca un biscuit,

si moale, apa patrunde intim in lucruri,

schimba legaturile moleculare, stii,

angajamentele formale,

sub apa

asteapta aprig multe trupuri.

(-bleh-)

(sterge tot mai tarziu, dupa ce recitesti)

(consoanele din jur scrajnesc,

dinti, asfalt, durere, bazalt, (schimb bazalt, altfel ma simt indatorat sa sterg tot <"desparte/(...)/ ziua de noapte, bazaltul de bazalt">)

se opresc)

-> poate e timpul sa mai citesc niste poezie -> mi-am amintit de "cantec" din O viziune a sentimentelor

ce frumos; niciun moment nu suna dur "bazalt" - e piatra pe care o desparti de ea moale, gingas, voalat

as fi vrut sa pot sa fiu mai mult - "ce-s mai frumoase: lacrimile?... ploaia?..."

da;
ploaie de tot nebuneasca

caldura in piept
ce frumos

Te uiți la aparat, el ridică din umeri,

tu ridici un deget spre ecran,

acolo viața la valoare de cod morse.

și-atât.

imi anulez cateva demersuri anterioare, confesive, de pe blog (deocamdata); a inceput asa, insa acum functioneaza ca si spatiu de stocare si de scris; motivatia mea pare ca nu se indreapta acum spre a tine jurnale

(nici nu mai stiu)

dar aceasta publicare insasi este confesiva

degajare

degajare

Chestia asta dintre noi

ca o stare gazoasă la 1000 de bari,

înconjurați de frumusețe presată,

așa cum pui florile la uscat,

Stomacul meu a devenit, pe rând,

Atelier, dendrariu, un șir de umbreluțe

să sperie fluturii

dacă stomacurile noastre s-ar alătura

a rămas doar un gemuleț aburit,

scriu ceva, nu știu dacă vezi.

Sticla se aburește la loc

de partea cealaltă lumini jucăușe

Ca licurici, ca valuri,

ca o ploaie de schije.

Capac

ceva scurt, dar care îmi provoacă greață

capac

Verși grija ta peste mine

ca alea

două mâini de sare,

pe care le pui in bulion

ce fără gust

aș da

toate borcanele astea

pe spălături stomacale

ancore

Ancore
 

90 de lei 3 metri pătrați
să ții aproape e o muncă la fel ca oricare alta,
am nevoie de cineva pe care să îl țin aproape,
cimitirul Ghencea nu poate da îmbrățișări.
cimitirul Ghencea aude tot ce zic când trec pe lângă el,
un gigant etern cu brațele pietruite.
înțepat de pași, de pomi, de pietre de mormânt;
se uită la mine cu ochii mari, lacomi,
ca la o nevoie apocrifă,
Se ridică în brânci
întinde brațele, umed,
oasele ies din carne
cu fiecare mișcare,
i se văd printre coaste,
sunt ca prinși în blistere,
urăsc colcăitura, viermii
Nu te apropia.
 
nu te apropia
 
în primele minute după vis apare disocierea,
pentru ancorare se folosesc amintiri
 
un septembrie viu îmi scria în palmă;
elevii fac tatuaje de cerneală,
Călugări șterg de pe un palimpsest.
O fată vede cizme expuse pe ciment,
artă post-punk impromptu,
ținte, beton și clarobscur
 
 
mă ridic dintre cearceafuri
încă e cald
îmi simt oasele trosnind, îmi plăcea
vitamina C în ierni cernite,
lămâi reci ca pentru limonadă
 
 
beau cafeaua caldă sorb infantil.
urechile se ciulesc, prind un sunet.
"vremea azi"
la radio zic 10 grade dimineața.
 
iubirea susură ca dintr-un ibric;
ne întărește, așteaptă sublimarea,
cu liniștea detașată cu afecțiunea
a două drepte paralele;
 
 
dacă mă apropii prea mult mă desprind
ca o capsulă într-un blister
 

abur

abur

 

 

Ace intră secvențial, unul după altul, parcă deplasate de pistoni;

Când vrei să crești nimic mai puțin agresiv decât mașina de cusut;

Dintre oamenii-fiare și dinți de zeu

am răzbit organic, mândru.

răzbunarea din dragoste e cea mai frumoasă formă de iubire,

câinele care mușcă mâna ne fascinează

ura îmi întinde noaptea ca o hiperplazie

 

obișnuiam să las pumnii moi fix înainte de impact

(scădea ceva în tine și nu puteam să mă mișc de frică)

empatia înseamnă că în spatele zâmbetelor e un ticăit sinistru;

când paharul se umple ca să rămâi în viață strânge degetele

e timpul sac de box, mânuși, gong, haide.

 

 

sunt un corp de zugrav lângă pereții proaspăt pocniți,

pupilele sunt complet relaxate când nu e lumină,

metafizica deviantă e cea mai atractivă formă de gândire;

după căldura simțită în piept urmează abur.

 

stau în microagresivitatea obișnuită.

unii își colorează unghiile în negru

Pot să descriu toată cultura alt în 2 cuvinte

Lumea e un angrenaj murdar cu dumnezeu în mijloc,

mă uit la el cu dinții strânși și o cârpă

 

 

piele mărturie haotică

a măsurii cilindreei interne

 

Noctambula a treia

o încercare de poezie pentru atelierul de poezie nocturn visceral

Noctambula a treia

mă trezesc cu un vis în plus:

pământ bătătorit pe hipodrom,

în ziua de toamnă în care am început să frecventez dendrarii

...visam un August perpetuu, în care

merg cu o noapte pe-o parte,

și pe cealaltă ca-ntr-o fereastră,

(am inima trecută gratii)

trece

un zâmbet furișat ca o îndrăgostită

Îmi e frică de insecte, îmi e frică de orice nu are

Corzi nervoase ascuțite

Spatele drept, empatie, convingeri împletite...

urme lăsate

roșul tău visat febril

mai visam să fiu zidar.

mă interesau colțurile,

cetățile sub iarnă, 

noroc mocnit sub var.

Nu mai contează ce visam

Trecutul are locul lui glorios

O amintire neapreciată e încinsă

ca un bolnav de tifos,

cu îngustări, speranțe,

cu noaptea rece pe pe poncho,

prinsă într-o nestrângere

de o mână ce se vrea nedezlegată

Destule cuvinte

asfaltul se relaxează, aburii lui sunt căldura mâinii dentistei,

sunt căldura pe care ea o simte pe mână,

ne mângâie grijuliu

plutește o ceață,

cu prelungirile ne bate ușor în geam,

plăcut, invitant, juvenil

sardonic 

Eminescu îmi zâmbește jupiterian de pe o reclamă

a beții și ființă

Ca un vin călduț,

Ca un august

la sfârșit