munți

 

munți

 

luni la rând

off the grid

-

răcoare falange urși de august

rezervații conjugale un animal solid sănătos

urcă trimite pietre la vale

 

cum continui asta

fișe scoase de la sertar,

pe ele mâzgălite stații derapaje

în dialog arteră refuzată de ambuteiaje

uzufruct plinătate strada plină de oase

puse cap la cap încercări de cuvinte

undeva la mulți kilometri

tăietorii de piatră tăbăciți vii drepți

umblă desculți printre

monoliți și legi

desfăcute pe sute de metri

mărturia a fost ușoară, neașteptată

un început de ploaie de vară

lângă drum tribunale jachetă purtată

umbrele deschise ca ultima picătură

dar un animal sănătos soarbe tot

//în ce credeam că e ultima picătură,//////////////

//dar un animal sănătos soarbe tot


marele copy paste/////////////

haida de

munți///////////////////////

 

luni la rând

off the grid

iubirile tale toate trecute prin fir//

-

 

răcoare falange urși de august

rezervații conjugale un animal solid sănătos

urcă trimite pietre la vale

cum continui asta

fișe scoase de la sertar,

de sub teancuri colorate,

pe toate scris același lucru

 

 

complacere – eliberare//

în agresiune față de sine//

munți arma care suspină//

învelișurile moi haina ieșirii din presă//

ulei de măsline//

 

 

cum continui asta//

în trecut purtau teci săbii//

dezlipiri ale milei//

în proces de traducere încă//

conectori pe șolduri//

în linie dreaptă//

 

atenționare scoasă de la sertar,//

de sub teancuri colorate lemn și RGB//

același lucru//

??

-

 

undeva la mulți kilometri

tăietorii de piatră tăbăciți vii drepți

umblă desculți printre

monoliți și legi

desfăcute pe sute de metri

 

-

mărturia a fost ușoară, neașteptată

un început de ploaie de vară

cu frigurile și confuziile,

umbrele deschise ca ultima picătură

dar un animal sănătos soarbe tot

 

 

-

primul venit

 

primul venit

 

„errai

clopotar de gânduri ratate

te-am aruncat în hău

ai împietrit

n-ai învins”

 

au trecut ani

sputnik în bucătărie pe tavan în

aparență încă un câștig

greutatea în spațiile depărtate pare netezită

pui sfârâie pe satelit

aparența lucrului de învățat decojită

oprește-te

treci cu soarele în spate agățat cârlig

dâre de grăsime apeiridele sclipesc din cosmos

cu mici palpări obosite

 

or să te pună pe timbre

mic și unsuros și agățat de ziduri

ochi orb pentru stele patru antenuțe

și încă sunt în spatele tău

dedesubt, în bucătărie

anticamera lansării, hipermeridian rotit pe tavan

și cât de mult să trag mâna

prins în plasa lucrurilor din greșeală,

temerile, adevărurile, doar izbucnesc

în întuneric flama albastră de la aragaz

 

dar am obosit, sputnik

urmăm cursul din datorie proprie

rece război bucătărie pui prăjit

era un timp în care trăiam

tremuram diminețile ceva rece ca spațiul

mă prindea de umăr simulacru consumabil

 

cu tine speranța

din cerurile altora

pauza

 intru intr-o pauza de reevaluare

albii

albii

 

hârtii ceva scârțâie

origami făcut bărcuțe pomii sunt prea înalți

prea negrii prea drepți ieșiți ca din sticle

notițe, scrisori, câteva desene în horă

joc de glezne țevi apometre înfipte în arbori

 

origami făcut iar, apa crește am cearcăne

închid ochii vii înspre mine ca un contra-naufragiu

 

bărcuțele duc un fel de greutate proprie la fel ca fuga

bagaj de cală cântărit emoțional oops a întrecut limita

 

o parașută mănâncă multă hârtie

 

la viteza naturală în cădere aerul atinge starea de grijă

 

întind mâinile în sus mă relaxez

din brațe țâșnesc momente de tandrețe rețele panglici

amintiri dintr-o pungă

palii

 

palii

 

prize împământările încă țin ștechere

acasă ceai de tei în orice amestec

ce plicticos ține-mă mâinile încă mai țin

 

să ții minte praf ciucurei la intrare

sună niște clopoței coji de obiecte

dragostea dintre dragoste și sfârșitul ei

să ajungi la timp

ceva crește odată cu noi

nu știm unde se termină

te tăvălești prin praf, un stroboscop la mijloc

printre lucruri tari ca nucile coji de sticlă

pe sârme de mână mâini clești țin falii (rev)

 

să ții minte

undeva după capăt

unde bat bocancii

ține-mă.

un mic exercitiu de la atelierul visceral :) iubirea dintre praf si sticla

spize (incercare)

spize

 

nu primenesc semnele, smoala câmpului

pene lopata plină de sânge adăugată curios la colecție

ceva se naște, mereu s-a născut, spice înnădituri glie seacă

galben teracotă clei sub cer sobe

 

blestem – împletitură eterogenă, a păsărilor sălbatice,

adesea din pământ, sârmă, rămurele, dureri, urlete de câine

 

dar cât de aproape vrei să te apropii

bate pământul, levănțică, sunătoare, frică, penele lor sub pernă

bunica zorește ochi roșii ridică-te ai făcut tu ceva

ia leșie mergi fața la ea când vorbește nu-ți fie

pe dealuri vânt vânătorii de câmp prind iepuri capcană de vise

drum de pământ fântânile seacă paie pe deal

intru un cap cald se tolănește nu te juca cu el,

vină aproape întinde mâna

 

colină – ridicătură, înălțime mai mică

aspidă – ființă veninoasă, un fel de viperă, vasilisc, năpârcă, scut,

opoziția extensiei naturale, cirip, înainte spre cer, vrabie, speză

 

liniile se încruntă, prin fereastră intră ceva doare pielea

mea se face de găină, nu iau în seamă semnele,

peste zare fum limba arsă greul pulsează în frunte

ești încă tânără, ascultă, levănțică, sunătoare...

...mâinile țepene

bate pământul...

...caută de căpușe

 

ocolit încet închid ochii

mâinile ei prapur

pe mâinile mele

nu-ți fie frică

spune-mi ce...

 

...doar tu s-auzi ca din țărână

în cuib de cintezea rămână

blestem în dungă albă iară

muget de câmp și de lipară

și când te uiți la padina bătrână

să vezi cu brazda ei cum te-mpresoară

 

exercitii

 

anse

creștem vrejuri colac de salvare

micile lucruri se fac pe micile schele

cu micii muncitori, diamante, dispreț

cu pistoale de lipit, tinichele

_______________________________________

vată de zahăr ars

 

scaieți de câmp credeam în zei

cu roșu-obraz pictori pictează albastru

60 de zile baloane cu aer ochi verzi

și mâini aruncate balastru

iar

drumul taberei urticarii gura de metrou scuipă călători

(Omagiu poeziei tale un dumnezeu falimentar

rugă cu traiectorie balistică)

învârteli pe degete un deținut e cruțat azi

ciment peste curaj inginerii fac poduri

titirez componenta de farmec

te jucai prin păr cu degetele

așa calde încă

_______________________________________

____________________________________

____________________________________

vată de zahăr ars

drumul taberei urticarii gura de metrou scuipă călători
(Omagiu poeziei tale un dumnezeu falimentar
rugă cu traiectorie balistică)
învârteli pe degete un deținut e cruțat azi
ciment peste curaj inginerii fac poduri

joacă prin păr

componente de farmec titirez degete

așa calde încă

nimicuri in lucru; dar poate urmeaza "muncile"

 se poate si mai bine; deocamdata atat:

(am multa poezie slaba, ma simt ca si intins pe caramida)

(iar)

Atât

 

n-ai net azi;

iubirile tale toate trecute ca prin fir

la sfârșit cu 3 litere mari, ca pe router

mux demux și te doare capul.

 

prin ceață dimineața

ca baia după duș prea fierbinte

(?)

o respirație, două

tragi aer, deschizi ochii

 

si vezi ca atacurile de anxietate trec,

20 de metri in fata,

lumina s-a facut verde,

treci si tu

e un balcon inainte, de acolo ascutit

un stranut, tu esti, de pe balconul fraged, ca un biscuit,

si moale, apa patrunde intim in lucruri,

schimba legaturile moleculare, stii,

angajamentele formale,

sub apa

asteapta aprig multe trupuri.

(-bleh-)

(sterge tot mai tarziu, dupa ce recitesti)

(consoanele din jur scrajnesc,

dinti, asfalt, durere, bazalt, (schimb bazalt, altfel ma simt indatorat sa sterg tot <"desparte/(...)/ ziua de noapte, bazaltul de bazalt">)

se opresc)

-> poate e timpul sa mai citesc niste poezie -> mi-am amintit de "cantec" din O viziune a sentimentelor

ce frumos; niciun moment nu suna dur "bazalt" - e piatra pe care o desparti de ea moale, gingas, voalat

as fi vrut sa pot sa fiu mai mult - "ce-s mai frumoase: lacrimile?... ploaia?..."

da;
ploaie de tot nebuneasca

caldura in piept
ce frumos

Te uiți la aparat, el ridică din umeri,

tu ridici un deget spre ecran,

acolo viața la valoare de cod morse.

și-atât.

imi anulez cateva demersuri anterioare, confesive, de pe blog (deocamdata); a inceput asa, insa acum functioneaza ca si spatiu de stocare si de scris; motivatia mea pare ca nu se indreapta acum spre a tine jurnale

(nici nu mai stiu)

dar aceasta publicare insasi este confesiva

degajare

degajare

Chestia asta dintre noi

ca o stare gazoasă la 1000 de bari,

înconjurați de frumusețe presată,

așa cum pui florile la uscat,

Stomacul meu a devenit, pe rând,

Atelier, dendrariu, un șir de umbreluțe

să sperie fluturii

dacă stomacurile noastre s-ar alătura

a rămas doar un gemuleț aburit,

scriu ceva, nu știu dacă vezi.

Sticla se aburește la loc

de partea cealaltă lumini jucăușe

Ca licurici, ca valuri,

ca o ploaie de schije.

Capac

ceva scurt, dar care îmi provoacă greață

capac

Verși grija ta peste mine

ca alea

două mâini de sare,

pe care le pui in bulion

ce fără gust

aș da

toate borcanele astea

pe spălături stomacale