e primăvară
unui căprior nedezvoltat încă îi spune uneori fawn
fawning n-are legătură cu căpriorii e mai degrabă o acțiune ce ține de prestidigitație
degetele de la o mână se duc spre alte degete alte degete nevăzute de spectatori
doar o persoană știe de lipsa atingerii
ăsta e trucul
Trăiesc într-o pădure plină de lipici cu fiecare trunchi tăiat curg paginile pe care ți le-am scris multă hârtie din fiecare trunchi tăiat curge multă hârtie un ecosistem sensibilizat poate primi ajutor ecosistemele stabile o duc mai bine fără
acum e iarnă apa caldă e împinsă prin pereți
ca un idiom al cruzimii
visez la multe lucruri care nu sunt ale mele
și nu e vorba că vreau să fie, n-au nici
coaja tare a vreunei posesii,
dar ies când ninge, deszăpezesc și fug,
poartă la brâu pioleți peste flanelă
și e ca o glumă pe care o faci la ușă când ești mic,
sunt venele alea tari care te fac să crezi că sângele s-a oprit,
doar un pas spre pădurea din geam și corpul tău devine un arbore
multă hârtie
iau lopata mă duc afară pun zăpada la loc
apa din țevi face o analogie somatică bună ți-ar fi plăcut
fierbe prin pereți
și înăuntru mă așteaptă multă hârtie