albii



albii

 

hârtii ceva scârțâie

origami făcut bărcuțe pomii sunt prea înalți

prea negrii prea drepți ieșiți ca din sticle

notițe, scrisori, câteva desene în horă

joc de glezne țevi apometre înfipte în arbori

 

origami făcut iar, apa crește am cearcăne

închid ochii vii înspre mine ca un contra-naufragiu

 

bărcuțele duc un fel de greutate proprie la fel ca fuga

bagaj de cală cântărit emoțional oops a întrecut limita

 

o parașută mănâncă multă hârtie

 

la viteza naturală în cădere aerul atinge starea de grijă

 

întind mâinile în sus mă relaxez

din brațe țâșnesc momente de tandrețe rețele panglici

amintiri dintr-o pungă




palii

 


palii

 

prize împământările încă țin ștechere

acasă ceai de tei în orice amestec

ce plicticos ține-mă mâinile încă mai țin

 

să ții minte praf ciucurei la intrare

sună niște clopoței coji de obiecte

dragostea dintre dragoste și sfârșitul ei

să ajungi la timp

ceva crește odată cu noi

nu știm unde se termină

te tăvălești prin praf, un stroboscop la mijloc

printre lucruri tari ca nucile coji de sticlă

pe sârme de mână mâini clești țin falii (rev)

 

să ții minte

undeva după capăt

unde bat bocancii

ține-mă.




un mic exercitiu de la atelierul visceral :) iubirea dintre praf si sticla

Postări populare în ultimul an